Ochii mei nu mai plângeau cu lacrimi
ci cu ochi, -
orbitele mele nășteau întruna ochi, -
ca să mă liniștesc, de-aș putea să mă liniștesc.

Ah, am strigat,
voi, mâinile mele,
nu mai plângeți cu mâini!

Ah! am strigat,
turpul meu, nu mai pot plânge cu trupuri!

Ah, am strigat,
viața mea, tu nu mai plânge cu viață!

M-am acoperit
dar sub lințoliu
se rostogoleau de-a valma
ochi, mâini, trupuri, viață.

* din volumul "Noduri și semne", 1982