mă preling pe trupul tău
precum mâinile unui violonist pe gâtul viorii
simțindu-i toate curburile în palmă
după ce toate sunetele hărăzite în acea zi au ieșit
te așezi în mine ca într-o cutie
vioară fără zăbale
cu fireturile aspre ale corzii sol ieșite din corset

peste noapte liliecii pândesc
sufletele somnabulilor rezemați de poduri
tu foșnești în mine cocon domnesc

alunele de pământ
din punga cu un cod de bare
au forma buzelor tale și a urechii mele
ce ciudat!
poate că se înrudeau pe vremea lui larvă-împărat

în dimineața asta melcii
își scutură cuarțul de lumină