In locul unde ieri vedeai doar piatra
In verde, inimi reincep sa bata.
Si unde-n vremi, in lupte pieri dorul
Porneste azi la vale, limpede izvorul.

E tara asta in suflete bogata
Oriunde calci la fiecare pas
Un murmur se aude fara glas
E-un om, ce viu ca tine-a fost odata.


Pe locul unde altadata
Vitejii pentru tara s-au jertfit
Din sange flori alese-au inflorit
De-aceea-i tara asta minunata.



Cu munti si vai si dealuri inverzite,
Cu pasari care zboara ca sageata,
Cu oameni ce cu coasa si cu sapa
Trait-au vieti de Domnul harazite.

Pe unde calci simti iarba se-nfioara
De pui samanta, pamantul o hraneste
Cand valul de tristeti te napadeste
Simti vantul mangaind ca sa nu doara.



In tot si-n toate-i intalnim pe ei
Stramosii ce-ndurara anii grei,
Strangand din dinti si obiditi
Sa fim noi astazi fericiti.


Dar tu romane oare astazi stii ce faci
Cand fur, dai iama in oamenii copaci?
In ape, sfinte doruri tu arunci gunoaie
De ce-ti lasara bunii, ti se-ndoaie!


Doar omul crud cu mintea-avand beteaga
E-n stare ca sa lase campia o parloaga
Chiar carnea alor tai azi transformata-n lut
Mereu s-o necinstesti, ma-ntreb nu te-a durut?


Nici pietrele nici iarba nu pot ca sa vorbeasca
Dar sangele de ieri ce curge azi print tine
De-asculti putin e-n stare sa vorbeasca
Ce astazi faci romane, nu faci bine!