Nu știu de ce
dar buzele tale
mă frământă mereu
la fiecare atingere!

Simt curentul
ce trece prin mine
ca un vulcan
ce se scaldă-n propria lavă.

Remușcarea sărutului
așteaptă
ca o notă ce vibrează
în arii diverse de simfonie.

Când te privesc
mă topesc
ca un cub de gheață
într-o sticlă de wisky!

Sub cearcăne
îmi atârnă,
nopțile albe
petrecute cu tine.

Îmbătat de parfumul tău
dulce piperat
mă strecor în cearsaf
după fiecare strănut.

Încă mai simt
nopțile răcoroase și reci
când mă strângeai în brațe
după furtună.

Eram pierduți
într-un infinit
de iluzii
trecătoare și fierbinți.

Nu mai știu
cum e să visezi
dar îmi place
să trăiesc realitatea.

Să umplu
fiecare clipă trecătoare
ce se naște
în lumină.

Am pierdut
jurnalul de bord
cu toată
noțiunea timpului.

Dar ce contează
când sunt
cu tine
pierd orice informație.

Îmi rămâne fixat
acel tablou îmbrățișat
în care
dansăm împreună.

Un vals
ce nu va uita
niciodată
propria simfonie.

De-o fi să mor
aș vrea să trăiesc
cu tine
și-n altă viață.