Să cerem firii-ntregi să plângă.
A scăpătat o stea anume
Și-acum se urcă-ncet s-ajungă
Sus, să privească-ntraga lume.

Cu lacrimile voastre clare,
Izvorul umpleți, ștergeți norul
Și-atuncea steaua ce nu moare,
Va străluci, văzând viu dorul.

Pe cărărui mici nevăzute,
Fără să știm , ea, s-o întoarce
Și-n somn, când genele-s căzute,
Povești cu zâne, iar va toarce.

Când șirul lacrimilor grele
Vor curge-ntr-una peste vreme,
Ne-om întâlni toți între stele,
La semnul care-o să ne cheme..