umbra salcâmului japonez
dansează după o magică osteneală
dansează
dansează
dansează
până la venirea sezonierilor cu gâturi lungi și subțiri
pălăvrăgind despre adam puslojic
la noi în oraș nu se mai vând demult blănuri de sconcs
pe ultimele le-au dus polonezii gângurind astă iarnă
cu ultimul transport
antrenorul de sânge ignoră fațada antică a orașului
duzilor le vom lua pulsul cu dinții
ce mai harababură
ce mai nebunie
aserțiunea coboară în stradă venerând dromaderii pustiului
uitați însingurati resemnați, printre altele
printre multe altele
cu o lanterna magică agățată de brâul vechiului pastișor
aștept noaptea polară
aștept vulpile să-mi încălzească imaginația și inima mirosind a cabernet
ridiculizînd printre altele oboseala și iernile geroase
frigul și asistența socială
ce mai harababură
ce mai nebunie
elixiruri ale tinereții vândute la kilogram în piețele publice
frânturi de memorie doar luxul contează
va spun doar luxul contează
pe brațe fotografia îngerului masochist
ca o banală strângere de mână într-o după amiază târzie
sau femeia în întuneric nevoită să înteleagă totul:
dragostea ura pasiunea disprețul aroganța
condescendența lamentația…