așteptarea e un vârtej alb
soarbe din mine
tot mai mult
în fiecare zi
îmi privesc măruntaiele
ca pe niște nimicuri
aciuite în cavitatea abdominală
și cerșesc puțin întuneric
doar atât cât să mă strecor
printre gânduri să te pot
privi
ca atunci când noaptea
își pierdea culoarea
în fața frumuseții tale
tristețile ieșeau din rând...
știi cât de mult te-am dorit
și ți-am scris tomuri de scrisori
pe hârtie tratată cu iubire
și te-am așteptat dar
nu s-a întâmplat mai nimic...

știu

în fiecare tăcere e o înfrângere
iar lumea ta e un mușuroi
de furnici care crește
în mine...