ne plimbam pe pod aproape fugeam
unul in spatele altuia pe langa balustrada
ne feream de masini
numele lui era grant
in cinstea lui se construiau poduri
treceau in viteza claxonau
atat de aproape la o palma
farurile ne ardeau pielea prin haine
soferii injurau ascutit
unul a scos mana pe geam
mi-a ars una peste fese
faceam filozofie din fuga
ne plictiseam unul cu altul
ne feream de masini ele treceau
de viteza lor agresiva doar un sens
de mers scartaiau rotile dedesubt sine
ne lipeam de balustrada ne sugeam burtile
sa facem loc sa treaca
sa se duca sa treaca pe langa noi
nici o pasiune nu ne bantuia seara
doar nostalgii sinele se impleteau
sub pasii nostri sub rotile lor
ne aminteam de ei cand ne iubeau
de noi cand ii iubeam
era aproape noapte si nici un tren
nu pleca din depou
ce bine era atunci
ce bine va fi?
carpe diem urlam unul altuia
ei claxonau ne injurau ascutit
treceau pe podul grant
carpe diem carpe diem
ce banc bun, plimbatorilor