iubește-mă în carnea mea
și nu în numele a ceea ce n-am fost
căci în adâncul ființării nici cauză și nici efect fără de rost
doar armă ce-nvelită-n foi cuvinte
menită a ucide, că numai eu anatomia ți-o cunosc
și știu să-ți găsesc inima, dar încă nu, nu-i timpul tău
mi-e amintirea grea deci spune-mi, dacă parfumu-i bun sau rău
dar nu-i nimic, cu tine acum
nici nu doresc
să știu a ce miros…
decizii ferme, sute de cuvinte
turnate-n trupul versului ce sunt
te știu căzut, din tâmpla-nfiptă în pământ
noi rădăcini idei vei naște,
dar nu uita că vorbele-s otrava ce aderă ca polenul
prins în capcana giulgiului visând sămânța
căci nu-i așa? ce trebuie să se-ntâmple
se-ntâmplă tulburându-ți existența.