sfâșii cu pielea colții rechinului meu de pântec,
nu-mi urechea gândul pe dusuri
cu o singură dimineață privesc un ochi apatic
clima de schimb se face peste ore impulsive
dilat recele până la vidul lui vida gheza, și-s pă nicări...
o noapte de ruptură geroasă în menisc se petrece
cordialitatea ierbii e copleșitoare la întâlnirea cu coasa
între doi pași și-o acoladă mai fac și-o paranteză în fugă
n-am să ninsoresc colorat creionând fulgi sfumato
zborurile au o constituție atletică de vorbe plutitoare
lanțurile trofice mă leagă cu evadări antiderapante
deschid o poartă în vara proaspăt iernată-n mine
măsor un șubler cu raza de soare în ochi
am devieri de înclinații precum scolioza
și nu mai știu cum pulsul mi se imprimă pe un timp venal
care al meu nu-i.