strivit sub greutatea aerului descompus
creierul meu supurează realitatea cu sânge

ghemuit în propria neputință
ca un fetus în uterul morții
redescopăr pe întuneric
limba uitată a bătrânilor orbi
ca să-i pot răspunde sângelui meu

prin pereții etanși ai fricii
dangăte surd reverberează
înainte să fie înghițite de vid

sunt un soldat
închis în burta unui cal
într-o cetate pustie