trei dimineață și mi-aș dori să fiu pe malul moldovei
lipsește curajul nu apa doar scîrba că mă sufocă rahatul orașului

tot timpul îmi spun că voi pune o pătură-n geam
să nu mai văd cum se face ziuă
de parcă aș fi un rezident la prima lui autopsie
niciodată n-o fac

probabil ne vom întîlni doar în vis
ca doi prieteni comuni
ne vom spune banalități cum o mai duci
cum te mai simți trupurile noastre nu s-au ciocnit niciodată
n-au fost sărate nu au vibrat ca un pod pe care trec mașini de mare tonaj

am 90 de secunde să mă lovesc de toate obiectele
să mă conving toate sînt la locul lor
eu sînt întreg și atunci de unde senzația de membru lipsă
poate m-am obșnuit cu cheaguri de sînge
și acum nu știu să trăiesc fără ele

trei dimineață și 90 de secunde să mă conving
tu dormi în pieptul altui bărbat și el respiră prin tine
eu trăiesct viața altuia
viața unuia care strivește coropișnițe
și joacă table cu neoanele de pe stradă


și dacă zarurile sînt norocoase voi rîde ca un nebun
mă vor lega de pat vor spune că apa mi-a ajuns pînă la piept
că nu sînt destul de matur să decid cine pleacă ori momentul în care pierd
îmi vor face injecții cu midocalm
vor spune în șoaptă pe holuri că dragostea mea
e o închipuire

duc mîna la inimă și îmi pare o chiflă mucegăită
într-o caserolă
mîinile cad lîngă trup ca țărîna peste un proaspăt mormînt

probabil ne vom întîlni doar în vis două animale
din aceeași haită
parcă ne-am cunoscut undeva într-o noapte în care
gările avea urme de oameni ca niște ziare motolite consemnînd
dispariții

ne vom întîlni ca și cum lumea se împarte la doi
unul ia totul iar celălalt se rostogolește
o căpățînă decapitată
pa emi pa draga mea
trei dimineață și 90 de secunde să mă conving
nu apa nu golul ci toate creaturile astea ies din pereți
îmi țin de urît și-mi dau binețe ca în vremurile noastre bune