Te lashi purtat de directzia ploii…
Mergi calcind printre cadavrele sperantzelor ,care cu incetul se putrifica in apa rece a ploii…
Incerci sa uiti de amintirile care mucigaiesc in ochii tai de la umezeala lacrimilor sarate…
Si itzi imbatrinesc culorile viselor care deapana amintirile altor vietzi…
Iar mirosul lor tzi s-au amprentat adink in minte…
Apoi vinturile iubirilor te poarta prin aer , pina la primul copac inflorit in flori roze…
Si simtzi gustul primaverii…Care dispare putin cite putzin prin ceatza urmelor mele...
Siropul dens al melancoliei itzi curge lent prin vene...
Si itzi inunda sfidator intreaga fiintza...
Ecourile dure te poarta prin ploaie shitzi arde cuvintele
Eshti mut dar plingi pe doua voci...
Nai pic de libertate shi tzi sa strivit zimbetul sub bruma timpului
Privirea mea itzi mingie obrajii,iar intunericul itzi acopera trupul in jalnika ambiantza
Acum itzi indreptzi privirea spre mine
Insa nu ma vezi caci sunt dupa perdeaua galbena a tradarilor tale
Sunt acoperita din toate partzile de goana promisiunilor tale aruncate in vint...
Si mirosul impreganat in perdea ne “mingie”pe amindoi sub fonul unor sunete grave...
Acum nu nea mai ramas decit nishte dorintze amputate...
Pe care la cautam sub daramaturile trecutului
Dirile insingerate ne calauzesc drumul..shi ne dam seama
Ca nu ne vom mai recunoashte dupa orbirea cuvintelor care ne-au ranit de nenumarate ori...