în fiecare dimineață împușc iepuri roșii de porțelan
în fața magazinului de vechituri
în fiecare dimineață iau pulsul străzii cu stetoscopul de jucărie al fetiței
când o întreba cineva “ce o sa te faci când vei crește mare”?
o să mă fac doctoliță, o să mă fac doctoliță striga fetița peltic
în fiecare dimineață trag pe nas aroganța și aerele de superioritate ale
ecologiștilor
în fiecare dimineață ascult refrenul zilei prin conducta de gaze
în fiecare dimineață îmi izbesc țeasta de caldarâm cu multă grație
fluturi schizofrenici îmi ies din craniu ca un tăvălug și împânzesc
partea de nord și partea de sud a orașului
după care desenez nebunia și teama pe ziduri cu nonșalanță
apoi cu înfrigurare cu încrâncenare
mă las gâdilat în ureche de convenționalismul pervers al
trecătorilor
pentru ca în final spre seară să aștept diligența cu îngeri și ponei de ciocolată
să-mi înnobileze viitorul