"pietrele cresc pînă la o vîrstă
apoi scad îmbătrînite spre moarte"
și dădeam cu piciorul prin praf de parcă gîndurile mele
nu s-ar îndepărta cu viteza gîndului
așteptam o cameră să le filmeze și dincolo
în cadrul îndepărtat pe mine cel ce ridica praful din pietre și emana gînduri.

"toate au o sursă" și creșteam
oamenii mici deveneau praf se pierdeau cu pămîntul lor cu tot într-o mare de praf
și eu dădeam cu piciorul să le ridic gîndurile pînă la mine.

"da totul scade în timp
numai spațiul se dilată" și piciorul meu devenise praf unde erau galaxii deunăzi
și dădeam cu gîndurile să-l împrăștii
și gîndurile scad de la o vîrstă.