Azi, duminică,
Pentru prima oară m-au scos la soare.
Și pentru întâia oară am văzut cerul atât de departe
de mine și atât de albastru,
atât de mare; de uimire,
nemișcat am stat ca un astru.

Apoi cu pioșenie m-am așezat în țărână.
Mi-am sprijinit spatele de zid.
În această clipă nu doream
Nici lupta, nici libertatea, nici femeia.
Numai pământul, soarele și eu...
Eram fericit.



Trad. Nicolae Ioana și Nevzat M. Yusuf,
Antologie de poezie turcă, Ed. Minerva, București, 1979