ziua mea ca o poveste
povestea ca o furtună
flacără
iubire
ură

trăiesc și n-am nici o veste

de la entitați celeste

să m-anunțe ora
locul
când voi întâlni norocul

fum cenușă și regrete
buze arse de dorință
în priviri doar neputință

imbecili și filozofi

cei ce știu și cei ce tac
cei ce-mi spun
și cei ce-mi fac

binele și răul vieții

zile fără dimineață
ploaie
ceață

eu desculț
merg spre steaua-n care cred
dar nisipul din clepsidră
nu-mi dă vreme să ajung

scaune plângând pe mese
chipuri ce fac fețe fețe

în jurul meu fum și fumuri
lângă mine drum și drumuri

care nu duc nicăieri

maști amice
măști ce pică
degete ce le ridică

cariere
decorații
aspirații

loc în față
după care toți tînjesc


fericire dată-n rații
halte
stații

cu trenuri ce nu opresc


idealuri

casa
satul

toți vor frișca
nimeni blatul

gândul care ne ucide
visele cu plumb în aripi
pleoapa care nu se-nchide
suflete-necate în vin
puțin zahăr
mult venin

altruiștii
egoiștii
enervanții
și tentanții

pradă sigur o să fim

rictus construit durabil
zâmbet spulberat de vânt
pâine
sare
și pamânt

cicatrici săpate-n piatră
copii fără doi părinți

doar cu o mamă
și cu un tată
terminus inexorabil