a se măsura din nu ca-ntr-o știre de ziar de pe prima pagină toată această prelungire de grădină suspendată în paragină a se măsura din azi urma unui glonț din minte ce e tras din ziua-n care în oraș poștalionul a adus răsad cu flori ce-au crescut într-o scrisoare a se măsura din mine și din piatra de la gât numai depărtarea ce-o aruncă uneori cuvântul scris pe-o lungă și uscată urmă de cuvânt a se pierde să ajungă într-o lacrimă și ramă de tablou ultima secundă spartă și întunecată ce-i ascunsă într-un ou
ca într-o clepsidră câmpul
numără de azi pe degete
și pe flori numără vântul
PLEACÃ...

am vrut să te țin de mână...doar..atât