tu de o parte a serii
eu de cealaltă
ne furăm săruturi
spațiul dintre noi seamănă
a fântână mirată

cădere-n ape cristal
deschidem dimineața ce vine
cu toate ferestrele albe
îmbrățișarea noastră
are mirosul teiului
tăiat de prea multă umbră

pășim pe lacrimile sale
ce plâng uitarea rugii
în genunchi lăsat
mai devreme la vatră
tremură clipa
săruturi furate degrabă

iar tu,
tu mă uiți între rime

de câte ori plânge teiul tăiat
de prea multă umbră
tu mă uiți între rimele sale
lacrimă albă