însetat de rănile ultimei lacrimi
ascult cum plânge privirea ta
căzută pe aripă albă
sorb spațiul dintre noi
cu trăznet ascuns în umbre înalte
aproape de rugă te cer înapoi
mister ce freamătă clipa-n
fântânile ochilor limpezi

adiere de dor în furtună

repede ultima geană a vremii
se-nchide în sine
ruperi de nori în secunda grăbită
te ating curcubee mirate
îmi curg în șiroaie pe spate
coloane de foc uitate în vis
mă topesc către tine

parfum împletit în iubirea
ce vine ca un zbucium
de cer peste noapte