Un zâmbet subțire
mă străpunse
și din plânsul șoptit de sub gene
își fluturau aripi rugi și blesteme.
Cuvântul străin își făcuse loc în mine
singurul,
mâinile mele subțiri hohoteau în duet
numele zeului, cel ținut în sipet.
Scorbura inimii
ascundea în ea mierea de lacrimi,
fulgerul ochiului
căzu sec pe piatra păcatului.