soare cald și ulița dospită-n delăsare
ascund nefurișat în falca dealului
o minge un balon spinos în bări încremenit
în răsuflarea verdelui candid amestec amorse
din lutul apei pe conducta din peretele “statului” de om

îmi pare rău de ce-ai făcut din mine...

ești tot fricos prin sânge calci desculț depresiv
spre stupoarea doctorului veterinar privat

în rețetă ai calmante

te doare doctore de țepii lui?

miros a verde târât în spinii răcoriți
în albia venelor tale înot spre greu din amonte
vânt și fulgi și pene aspre grotesc smulse
prin țepii tăi

mă privești doar din interior cu simțul tău
periscopic
paranoic ca o frescă izolată de furibundul
dor de Veronese
închis în chilia plumbuită a țepilor tăi...

aștept soare cald pe ulița dospită-n delăsare

o minge veștedă a unui balon spinos în bări
tolănite
un arici încremenit în falca dealului...