Ascultă, fac un legământ cu tine:
îți dau ochii mei să-i faci cimitir de lacrimi
când să plângi simți că îți vine,
îți dau tăcerea mea s-o faci mormânt de patimi
când te temi de tine iar, pierdută-n sine.

Îți dau genunchiul meu să te lovești
când simți că s-ar putea să cazi,
îți dau sufletul meu tot să hoinărești
când te apucă
pe drumuri de nomazi
vreun dor nebun de ducă.

Îți dau de prin mine chiar și toamna
s-o sfâșii în bucăți când te enervezi.
Când de-ntuneric te cuprinde teama
îți dau iubirea mea să te eliberezi.
Iar fericirea mea ți-o dau să-ți îmbuneze drama
lucrurilor, pe care doar le crezi.

Îți mai dau și îngerii mei toți
cu ei, în voie, pretutindeni să te miști,
când, din greșeală, s-ar putea să crezi ca nu mai poți
ori să nu vrei să mai exiști.

Iar tu, în schimb..., tu, în schimb...
hei, mai stai..., nu-ți ceream nimic,
doar răbdare, timp,
ori ce altceva s-aduc și să mai zic?