Te caut în zâmbetul cerului,
Dar nu găsesc decât lacrimi împietrite.
Te caut pe aleile parcului,
Dar nu găsesc decât figuri înmărmurite.

Te caut pe urmele pașilor noștri,
Dar nu găsesc decât urme de praf.
Te caut în niște ochi albaștrii,
Dar nu găsesc decât un vătaf

Ce odinioară slujea priviri tale.
Cât de ușor ai renunțat
La trandafirii cu albe petale,
Dar ce greu și adânc ai respirat

Când vântul i-a transformat în amintire,
Așezându-i pe lacrimi împietrite.
Am căutat în albastru a ta verzuie privire
Și n-am găsit nici măcar secunde oprite.

Secundele s-au oprit între ale noastre suflete pustii,
Făcându-ne să uităm că acolo au fost dăruite
Priviri, săruturi, zâmbete de copii,
Ce acum zac prăfuite.