se dedică pitecantropismului de sorginte latină, chiar românească


i se spunea generic oaia lui vegiliu
sau a lui ște o iosif
avea dinții galbeni de la tutun fuma câte o tarla
stătea lângă turla bisericii plină cu precipitații
și fonfăia
cântece lucide
marelui admirator de brânzeturi
popa popa
dragilor alecul tunde berbecul
îl rade
bhe he he râde berbecul în oglindă de urechile
frizerului


reperul oral al prânzului aducea cu sine măgarul
terfelit de scaieți și notorietatea
laptelui de măgăriță
tatuat pe-o gambă deasupra de jambieră
apuleius
sub pomezi cu ochii țintă
spre lacul în care
se oglindesc bucolic ceilalți
iar malurile sale
cu recolte de căcăreze pe care făcea băi
de soare și de nămol
până spre seară
toată populațiunea mioritică