Danei


m-am pus în ramă ca pe o icoană și dimineața singur mă contemplu în gîndul meu am construit o criptă în inimă mi-am demolat un templu. și suflet blînd sau judecată rece trăiesc într-o deplină armonie nu pot să înțeleg de ce deodată apare o așa dihotomie.

măcar de-aș fi ca labiș dar tramvaiul întîrzie iar cioara n-ar clonț privesc atent prin țeava poeziei și (vai, prieteni,*) țeava are glonț. mi-a mai rămas să scriu de foaie verde adică nu atît de important și prozodia mea dacă s-ar pierde să știți că s-a mai dus un diletant.


* cititorii din Ardeal vor citi "tulai Doamne" iar cei din Oltenia "măi nenică"