umblam desculță prin ierburi și mușchi
cu teamă să n-alunec în vale
spre trunchi

nu mi-au plăcut niciodată ciupercile
douăzeci și opt de punți de oase am trecut când
ai ieșit de după ploaie, exploziv și baban
cu trup răsărit și cap de bostan

pe potecă mi te-ai înfoiat în față
ca pui gălbior de găină
ori rață

lungă vreme-i de-atunci,
cine mai știe
o, cine mai știe
ți-am apăsat în călcâi pălărie
cu spori nebuni și-am fugit
printre pruni

ori teribilește mâncatu-te-am crud
hribă corcită și coaptă la ud
prin dealurile-mpănate cu frezii
dintre pădurilor verde-al ilenzii







20 august, 2006