m-am întâlnit cu o poezie
era a nimănui și a mea s-ar fi vrut
ce umbli de nebună pe aici am întrebat-o
nu ai casă masă copii
ceva de tricotat înnodat matlasat
privea într-o parte peste umărul stâng
nu vezi că nu e nimeni acasă ce te tot uiți
au plecat să te caute
prin toamnă prin iubire prin boală prin moarte
vezi de oamenii ăia că răscolesc pământul din cauza ta
ia-i acasă și dă-le ceva de mâncare
și pune ceva pe tine transparento
nu te mai uita că iar ai greșit ziua locul anul omul
acuma ce să fac eu cu tine
scrie-te-ar alții să te scrie
că m-am și enervat blazat îndurerat
n-am ce face cu tine
mai bine ia un covrig ține și 10 lei
ia-ți un batic și acoperă-ți capul
au murit destui privindu-te degeaba

a plecat o poezie astăzi din casa mea
când am dat-o afară m-am gândit că
o vor scrie alții
alții mai bine și mai frumos
mai cu folos mai cu prin os

când am strigat după ea să vină înapoi era deja scrisă de altul
stătea în sertarul lui
tricota înnoda matlasa
când se gândea la mine
amarnic râdea