Am trecut prin orașul în care o femeie scrie poezii. Nu mai țin minte prin care fiindcă în țara asta a mea de la o vreme toate femeile țin discursuri în piața orașului. Când strig mi-e foame imediat deraiază de pe vertebre un NU Apoi recitesc textul de azi în umbra unui adverb de timp. Și cum spre seară fluturii tipăresc ziarul de mâine bine ar fi să potrivim ceasurile cu o singură oră mai încolo. De peste ape vine o pasere și-mi spune să opresc ceasul- De peste hotare o femeie vine și-mi spune să opresc ceasul.
Vine mama mea la mine și mă întreabă!
- Dacă plec ai grijă
Ora la care te-am născut nu o mai țin minte. Ceva mai încolo ieși la poartă! Poate vine o femeie și-ți dă cu timpul la drum în botezul acesta al numelui ei. Câteva clipe...De peste ape sosește iată un răspuns tăcut. E o femeie care vrea să nască iar de dincolo un alt cuvânt