Doamne-ajută sufletului meu și scapă-l de pierzanie
femeia din fața ochilor mei e oglindă de pacate
și râde, cum râde Doamne de mă ajunge la os
îmi sfredelește inima și curg
fie-ți milă de mine Doamne
și trage mâneca hainei din fierea femeii
mă amărăsc prea mult Doamne și nu-s copil cu timp îndoit la subțioara
Doamne-ajută gândului meu să scape de prinsoare
și ochilor mei să nu-i mai vadă urmele
îmi vorbește în „drag” și „iubit”
e apocalipsă și vrăjitoare
Doamne-ajută pasului meu s-o ocolească
și visului meu să-i arunce ulei încins pe coapse
și s-o țintuiască în deznădejde
că altfel Doamne mă voi trezi mai locuit decât sunt sau poate dat afară
din propria-mi umbră
din propria-mi frică
din coardele mele vocale

...

am oftat, Doamne