cu mână stângă de păpușar
răstorn pe-o tablă goală
de piatră
trei cuvinte

[să nu mai cauți sentimente
acolo unde nu mai sunt]

celebrului meu calm i-a venit de hac
o singură privire
grozav trădase ea întunericul
din colcăire
cădere și gol

grozaaav

cuvintele nu sunt acelea pe care le bănuiești
acestea au rădăcini
tăiate direct
din telurică
realitate

rotesc cu mână stângă de păpușar
cuvintele cu totul noi
fac scări de coborât rostirea
într-o joacă
mecanică
aproape
aceea a descumpănirii

ca pe bobi de fasole le rotesc
ele fierb și în câteva clipe
de la margini de scări or să cadă
în prăpăstii comestibile
rostogolite abia
rostite

[ce porcărie poate fi la un moment dat
iubirea]:

nu mă știi!
nu, măștii
nu măști!
știi, mă?
nu!

mă nu
mă știi


nu
știi
nu


nu
nu
nu


nu nu știi nu nu
mă
nu
mă
nu
mă nu
mă
nu
n
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
.