Colbul dansa în extaz printre stele,
Mușcând buza luminii pierdute;
Comete clipeau în universul atomului ambițios...
Prin vene de vid, tot curgând, tot curgând,
Mirajul sălbatic al galaxiilor risipite,
Ce plâng cu lacrimii de diamant
Carbonul risipit în sufletele noastre...
Și privesc tot mai sus,
Spre adâncul cerului,
Sperând că mă voi îneca în abisul lui.
Port pe umeri un Univers întreg;
Eliberează'mă!

Sunt din nou colb...
Pot dansa printre stele...