nu se înțelege cum umplem
azi-ul de azi
și-atunci mi-aprind o țigare
cu un look misterios
aș putea încerca să mă învăț iar
începând cu asta

mirosul nu bate atât de departe atât de aproape
în așteptare
parcă aș păzi un cursor
să pâlpâie
litere din carnea ta
înșirându-se
una
câte
una
una
câte
una
pe fiecare început
de rând

după draperie e fericirea aia îngropată
cu rochie roșie, frumos
să te poți întoarce s-o privești oricând
din întuneric

tu știi cum e să ai brațele pline să te doară
eu știu să-mi inventez somnul și ziuadezicuzi
de-asta nu las dâre de rimel pe jurnale
de Bridget Jones

habar n-am eu de multe
dar o să știu să umplu
mâinele de mâine