Turnul meu de cerneală nu ajunge,
singurătatea ta nu ajunge,
iscusitele rugi nu ajung,
părul aruncat pe spate nu ajunge,
capul tău rostogolit pe treptele memoriei
nu ajunge,
umbra mea agățată de trupul tău
ca de nacela luminată nu ajunge
iubirea nu ajunge,
dezlegarea nu ajunge
acolo.

(Nici sufletele noastre care se înlănțuie
ca două hârtii în vrejul de vânt)

E un motiv de resemnare:
nici creștetul înțelepților nu taie prelata cerului
nici îngerii cuibăriți în proiectile.

E deci de mirare cum
ajunge acolo dar nu mai coboară

mingea copilului în poala lui dumnezeu.