Nu ma mai pieptan cu vise,
in carne nu-mi mai locuiesc
cinice aschii de dor compromise.

Nu mai secret in nestire
profunde febre in noptile polare
si marfare pline ochi cu iubire.

Nici dor de mingiiere
in singe nu mai naste curcubee,
zinele garilor nu mai torc miere.

Sandalele de zbor le-am pierdut
iubirile pe scurt
au dat in fiert si au scazut.

Si totusi ma doare
fruntea arborilor tai
nesarutata de soare,

aud trist cum rasuna
visele copilului din tine
cu gleznele-n luna

si nu stiu cine-n arterele mele
din drojdie de zei
naste cintec de stele.