Motanul mamei mele

Ea nu mai era,
Motanul da.
Și casa era la locul ei.
Dudul frunzos
Și chiar cerul erau aproape la fel.

Motanul torcea ca o certitudine,
Păianjenul țesea ca o certitudine
Iar muștele înțepau anunțând aceeași ploaie
Cu amoniac.

Unii țărani își băteau sapele,
Alții coasele,
Zgomotul lor se aduna deasupra satului
Într-o bătaie de clopot
Ce sfințea dimineața.

Motanul torcea ca o certitudine,
Nu aflase sau pur și simplu nu-l interesa,
Ea nu mai era,
Nu știu dacă eu...
Dar toate celelalte lucruri îmbrățișate
Sărutau pe gură liniștea.