agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ The oak
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-02 | [This text should be read in romana] |
1. dincolo de fereastră traficul de la 8.29 a.m.
și tot acel dute-vino inconsecvent și mareic un act sexual in care trecătorii își împlică viețile e una din acele zile de luni în care nu mai e nimic de câștigat și nimic de pierdut stai în balconul tău îngust ca-ntr-o cușcă de piatră îți iei cuminecătura matinală de cafea și țigară încerci să împingi nodul din gât puțin mai jos 2. așa începe totul: cu zgomotele care răzbat de dincolo de ziduri până la tine până la masa peste care se despletește aburul blând al cafelei pe care obișnuiești încă să o torni în două cești așa începe cu momentele de confuzie prin care treci cu momentele de care nu-ți amintești și cu orele dimineții pălind spre griul unei săptămâni insuportabile 3. ultimele 48 de ore le-ai petrecut izolat exilat în pântecul propriului apartament departe de ceilalți ai zăcut în aparență fără vreun motiv o pacificare temporară nu te-ai mișcat mai mult decât era strict necesar și nu ai avut nici măcar chef să tragi jaluzelele să lași lumina să se târască prin încăpere nu ai facut nici măcar o încercare slabă de a controla câte ceva din ceea ce ți se întamplă ai împlinit astfel 27 de ani în semiîntuneric 4. astăzi e iarăși luni. în mod cert lunea e una dintre acele zile invariabile care se lovesc inutil de trupul tău în timp ce tu nici măcar nu te mai simți rău nu trăiești nici o stare dincolo de asfaltul încins al pielii nimic e doar o altă zi de luni fără ieșire. 5. ai nevoie de ceva care să îți umple golul din fața ochilor golul din spatele sternului golul din cap și nu-i de ajuns un glonț și nu te-ai edificat încă dacă există vreo soluție un reziduu al unei soluții tot ce știi e doar faptul că dacă te-ai fi trezit cu o durere vagă de cap cu gura năclăită și acră dar intr-un pat stropit de vin sudoare și parfumul ei ți-ar fi fost - desigur – mai bine 6. sau dacă elena s-ar fi întors neașteptat și-ar fi intrat în flăcări pe ușă blestemând starea anormală a lucrurilor dacă ți-ar fi aruncat privirea aceea de femeie furioase dar care cerșește complicitatea în ură să te simți deodată capabil de orice să o iei în brațe să o îmblânzești să îi spui ca totul o sa fie o.k. iar ea să facă mișto de reacția ta de erou hollywoodian să resimți apăsătoarea teribila urgență a schimbării 7. îți cam lipsește ceva în fiecare moment acum e un cuvânt acum e o persoană un pahar de băutură pe care să-l scapi peste podele îți lipsește o sticlă de șampanie pe care să o arunci de pereți sau publicul care să te vadă când faci toate acestea îți lipsește o zi de luni câștigătoare îți lipsește luciditatea răbdarea vânătoarea sau poate că vrei să faci al 13lea pas într-un program de recuperare a sinelui și îți lipsesc ceilalți 12 ***** ********** II. apatia de marți 1. singurul lucru în plus din încăpere este trupul tău și de câteva ore încerci să îi găsești un loc în timp ce dincolo de storurile coborâte ziua râde la eșecul tău deruta cotidiană își face meandrele cu tine cu rețeaua de gânduri pe care o desfășori inegal printre lucrurile care te înconjoară te oprești din când în când în câte-un loc doar ca să regăsești senzația că ai vrea să distrugi totul să te întinzi gol peste cioburile unei lumi perfecte 2. sunt zile de marți prin care te îndoiești că ai să ajungi la liman și te ascunzi după o sticlă de vin și bei până când simți cutia craniană mai mare decât mitra unui călugăr sunt zile în care bei duhovnicește fără plăcere resemnat dar cu disperarea celui care nu știe ce altceva să facă duci gât după gât după gât după gât până când obiectele din jur devin toate moi și nu se mai agață de tine iar golul perfect îți crește în cap și zgomotele lumii răsună altfel in aer sunetul respirației tot mai greoaie devine în cele din urmă o melodie ciudată 3. după o sticlă de vin și câteva ore lucrurile din jur încep să devină mai umane poți să vorbești cu ele să le asculți poți să le vezi cum se mișcă singure prin încăpere iar unele dansează pentru tine ca niște femei goale dar fără chip sunt zile de marți prin care tot ce pot să faci e să stai extatic la o tejghea imaginară să privești dansul acesta erotic și când te simți epuizat te prăbușești trist foarte trist și foarte întins peste podea sunt zile de marți în care pur și simplu te îndoiești că ai să ajungi mai departe 4. mă ridic cu greu de pe canapea ies dintre hârtii scrum medicamente obiecte amintiri stări și aburi de vin cum aș ieși dintr-o piscină imensă și gravitația mă trage înapoi în semi-întuneric încăperea se rotește halucinant totul își schimbă poziția zidurile pulsează anacronic podelele se ondulează sub picioare în apartamentul dezordonat și rece mă simt ca într-un tren care șerpuiește neașteptat peste linii un navetist celebru și ratat în drum spre o ieșire 5. de fiecare dată când redevii lucid ai certitudinea că la capătul dinspre noapte al zilei te așteaptă prietenul tău întunericul el e cel care îți întinde mâna aceea fragilă e cel care te ia de pe jos te face să tremuri te face să transformi descoperirea pe lângă tine a câtorva țigări și a una-două cutii de bere într-un eveniment crucial în supraviețuire el e fratele care te trece peste puntea putredă a nopții III. luminile de miercuri seara 1. toți oamenii pe care i-am iubit până astăzi vorbeau de excese in diferitele lor ipostaze le analizau în detaliu le intorceau pe toate părțile dar eu nu sunt capabil să fac nimic în exces nu pot nici măcar să iubesc ceea ce creez fără să fiu fals așa că de cele multe ori stau pasiv ca un pod uriaș pe sub care se scurg lucrurile neimportante sau peste care alunecă șarpele unor întâmplări monstruoase despre care nu sunt capabil să spun nimic absolut nimic e o impotență imensă care pulsează în pielea mea și singurul exces de care sunt capabil e pasivitatea 2. lucrurile devin mai evidente în momentul în care te prăbușești într-un scaun pe o terasă cu o cafea alături cu o brichetă ce se împletește rapid printre degete și un pachet de țigări care se golește vizibil dacă totul aici este renunțare atunci tu ești cel care nu renunță la eșec prin simplul fapt c-ai dat chix dincolo și acum o freci aiurea în orășelul acesta de jucărie din țara nimănui stai pe o terasă goală în mijlocul unui Ploiești mort fără să asculți radioul chelnerița traficul sau vocile din capul tău mușțe zumzăind peste cadavrul orașului. 3. iar orele-s curve ce se înghesuie în dreapta și-n stânga ta se răstoarnă lasciv peste masă și-n rest mai nimic interesant țigările putrezesc constant în buza scrumierei firișoarele de fum ireal se înalță ușor peste blocuri se adună în nori albi și portocalii pufoși țopăie peste cer precum iepurii lui Khasis măcar dacă te-ai bucura că ești acasă înapoi acasă înapoi în țară înapoi pe nenorocita asta de terasă unde o chelnerița plictisită își fâțâie fundul prin fața ta să stârnească o conversație un bacșis te lasă în timp ce mormăi ceva indescifrabil și mai ales în timp ce continui să o ignori și mai aprinzi o țigară mai iei o gură de cafea mai inspiri mai expiri te lași înapoi în scaun și ridici a mia oară privirea: iepurii ăia pufoși țopăie încă pe-acolo 4. și totuși mai există câteva ceva pentru care merită să închini un pahar: apusul de ambră și liniștea ce începe să se insinueze printre blocuri după o anume oră în această parte de lume luminile știrbe care se aprind pe străzi o perdea fluturând pe la câte o fereastră o fată cu același râs ca Elena trecând pe lângă tine și trăirile pe care nu ți le poți abține și care te calcă în picioare 5. când ajungi acasă și te întâmpină doar bagajul nedesfăcut retrăiești câteva momente nevoia să spargi toate oglinzile ca mai apoi sa te simți capabil de orice atunci când pui primul sul de hârtie igienică în baia apartamentului și realizezi că tocmai poți spune că ai făcut ceva ai mai aprins dracului o lumină ai luat-o de la capăt. ***** **************** IV. joi treisprezece 1. un om face intr-un an aproximativ 2,5 milioane de pași scria în articolul pe care l-am citit mai devreme dar eu am un singur pas în minte de ani de zile al 13-lea și ultimul și-mi tot repet în cap că dacă un om face 2,5 milioane de pași intr-un an asta înseamnă invariabil că drumul de aproape 20 de minute până la gară cu tine la dus și cu mine la întors e insignifiant 2. pe stradă au început să se târască primele mașini orașul se smulge din pântecul nopții ca dintr-o stare de comă își conturează greoi blocurile ferestrele gospodinele și alte detalii viermii imenși din trafic își sting luminile lasă aerul fumuriu să se scurgă tot mai amenințător printre ei toată dimineța pare o cafea gata să dea în clocot pe un aragaz murdar dintr-o oarecare mansardă. 3. în cele din urmă părăsești comfortul apatiei și ieși în holocaustul citadin printre milioanele de trupuri mișcându-se compact ca o turmă de oi milioane de străini izbindu-se de trupul tău ochii ți s-au adaptat la lumină însă ești înconjurat de aceiași kilometri de întuneric prin care nu vezi nici o scăpare te dezmeticești abia în fața ecranului unui atm gri atunci când realizezi că tot ce ai la 27 de ani este un card Visa electron albastru aproape la fel de gol ca o privire de femeie ieftină după un pahar de vin ieftin în rest un mare nimic infiltrat în tine în mintea ta și-n buzunarele tale încă te enervezi prea ușor încă te enervează că te enervezi prea ușor că aștepți ca mâine să devii mai bun mai plin de succes mai implicat 4. stii uneori imi aleg un trecător pe care îl urmăresc o vreme imaginându-l ca pe-un personaj de film stau bine ascuns în spatele ziarului într-o stație de autobuz figurant printre ceilalți la câțiva metri distanță personajul meu fumează sprijinit de un stâlp mușcă filtrul țigărilor de parcă i-ar mușca unei tipe sfârcurile le răsucește le dă foc le ține între buze și așteaptă ceva toți așteptăm ceva stăm încordați împreună așteptăm ceva-ul e 10.30 ora la care nimic se poate intâmpla cu adevărat mă prefac a urmări cu atenție titlurile unui ziar îmi aprind o mahorcă deși nu trag niciodată in mine doar las țigara să muște din buzele mele ca o femeie ***** **************** V. vinerea întunecată 1. la o adică fiecare dimineață îți aduce cam aceleași opțiuni: a: poți să rânjești sănătos în timp ce ieși din somn cum ai ieși dintr-un automobil de lux deschizi larg fereastra & tragi aerul rece în piept iei atitudinea unui milionar care se află în Aspen la ski ignorând viermii care-și unduiesc trupurile albe și moi sub pielea ta roz îți faci cu ochiul în oglindă & co b: sau te întorci pe o partea și apoi pe celalată și nu te mai duci nicăieri să nu faci nimic să nu satisfaci îți pierzi încet încet jobul, femeia, telefonul, mașina, controlul &mințile îți bagi cenzura c: sau te îngrămădești până în bucătărie și aprinzi lumina aragazul țigara să fierbi două cafele / să bei doar una iar gustul neprietenos să-ți schimonosească chipul să renunți să încerci să te salvezi odată cu lumea să mai iei o gură și încă o gură 2. în cele din urmă te patul se dezlipește încet de tine camera se răstoarnă la normalitate obiectele iau o pozitie verticală și în timp ce pe marginea patului tu îți fixezi capul între palme ca-ntro menghină rece și începi să-ți amintești e joi e devreme ești singur și o durere de piept îți apasă dimineața te învârți prin camera goală până descoperi pachetul de țigări ca pe-un prieten dar în el te așteaptă o singură țigară și înțelegi că de fapt monogamia aceasta e un mic dezastru &totul poate să se termine instantaneu așa că în timp ce-ți aprinzi țigara faci repede o listă: nu ai țigări nu cafea nu prieteni nici vorbă de iubite sau amante doar 20 de lei 50 de dolari și toate dependențele tale bombăni o binecuvântare tragi peste tine un palton și ieși în mijlocul frigului acolo unde cu 50 de dolari sfârșitul poate fi amânat 3. în stradă te așteaptă o lume întreagă de a cărei existență părea că uitasei oameni lucruri și sunete care se împiedică de tine dimineața devine o durere de cap și un amestec de furie și greață alimentat de faptul că odată ajuns la non-stop te vezi nevoit să te așezi la o coadă mai lungă cu 3-4 persoane decât răbdarea ta așa că mai înjuri o dată printre dinți îți iei o mască impasibilă încerci să fredonezi is just another tequilla sunrise te dai preocupat de crăpăturile asfaltului apoi observi copilul din fața ta care stă agățat de un un părinte cam absent și îți tot zâmbește te gândeșți aiurea la Jeremy la Eddie Veder la Bogdan și la Khasis apoi revii încruntat la prezent și întelegi că pur și simplu te enervează ochii aceia apăsători ai copilului curiozitatea nevoia de atenție &toate acele lucruri care te-ar epuiza complet dacă ar trebui să petreceti împreună câteva ore nu poți rezista cu o ființă ca aceasta nici măcar câteva ore desigur ai ajunge la nebuni fuck; 4. o.k. inspiri- te calmezi -expiri totul este o.k. scoți o gumă din buzunar și o întinzi copilului care privește pe rând când mâna când ochii tăi ezitați împreună el înghite în sec tu înghiți în sec el s-ar apropia tu ai cam bate în retragere dar până să te decizi el smulge lama din mâna ta o adulmecă o desface o înghite și o molfăie tacticos animalic rânjește rămâi cu mâna suspendat peste întreaga ta neputință resimți durerea de piept care apasă totul dar totul este o.k. totul e normal totul e bine 5. de fapt te minți singur fiindcă totul te enervează ai nevoie urgent să aprinzi o țigară simți cum ți se usucă tot mai rău gâtul buzele nisipul din ochi țigările s-au terminat cafeaua s-a terminat guma de mestecat ai dat-o unui kinder și gata s-a terminat lumea s-a terminat răbdarea s-a terminat ziua de abia începe în jurul tău orașul se învârte tot mai repede și toate zgomotele seamănă cu scăparatul brichetei în buzunar 6. altcineva chiar fumează în apropiere (în ciuda ta evident) cu nările dilatate cauți discret șî inutil o dâră din fumul risipit copilul din față molfăie gumă tacticos neinteresat de toate acestea mintea ta înregistrează sunete și informatii tot mai fragmentate o mașină claxonează strident un pieton o alta frânează brusc cineva fumează în apropiere copilul molfăie asfaltul se lichefiază sub picioare blocurile dansează amețitor închizi ochii 7. ajungi la tejghea tremurând ceri vânzătoarei grase un pachet de țigări unul de cafea și câteva caramele încerci să-i eviți figura patibulară ochii aceia răi și negul monstruos din colțul drept al gurii care începe să se miște să se contorsioneze pe un ritm dracesc ai avut un pseudo atac de panică și îti vine să renunți la toate ți se face lehamite ești gata să vomiți să îți bagi degetele în ochi să îți bagi 8. în spatele tău cineva scapă câteva ziare din mână o femeie țipă atât de strident încât îți întorci privirea chiar dacă știi imediat că o să regreți cum ai regretat și ultima oară când ți-a păsat de ceilalți doamne uită-te la tipul ăla e alb tot doamne a căzut din senin e alb de tot doamne printre mașini traversează în fugă un tânăr trecători mașini toate se opresc în loc claxoane figuri mirate înjurături atâta zgomot încât îti vine să fredonezi ceva tâmpit să nu îi mai auzi și tot aerul s-a încordat peste trupul tău respiri tot mai greu aproape că ai jura că urmează ca o femeie anume să arunce o vază anume într-un perete anume lumea se învârte se strânge se contorsionează peste tâmplele tale transpirate o mulțime amorfă colcăie în jurul celui căzut pulsează precum viermii se înghesuie unii peste alții se bucură că nu sunt ei 9. asta e tot întreabă vânzătoarea deschizi ochii și privirea ei rea și negul și toate sunt tot acolo la fel și durerea din piept și golul din cap și alte câteva pete ce nu vor să iasă de pe retină da mulțumesc plătești jenat cu mărunți sumă fixă - aproape jumatate din tot ce ai dar nimănui nu-i mai pasă așa că ce ce să îți pese ție îți iei țigările cafeaua și caramelele zâmbești ușurat lumea nu e atentă la tine 10. copilul sparge baloane de gumă roz peste dimineața cenușie agățat de același părinte preocupat de agitație îi faci cu ochiul îi întinzi punga cu dulciuri pe care o primește surprins iar tu te simți privit așa cum sunt priviți doar bunicii aproape că îți place de tine până în momentul în care îți dai seama că te simți bătrân iar durerea de piept e tot acolo frigul e tot acolo nevoia de nicotină cofeina și dragoste sunt tot acolo desfaci pachetul &aprinzi încă o țigară. ***** **************** VI. apa sâmbetei 1. au spus la radio că populația lumii este estimată la: 6.526.157.071 persoane iar după calculele mele asta însemnă 6.526.157.071 persoane dintre care ție numai de una singură îți pasă dar tu nu vii aici nu-mi aduci țigări sau cafea sau arme sau flori sau o sticlă de vin tu nu te plimbi alături de mine prin grădina asta de piatră nici măcar nu cari cu tine cuvintele acestea pe care sunt convins c-ai să le citești abia când numărul oamenilor din lume o să fie iremediabil altul din 6.526.157.071 persoane unii vor fi morți alții vor fi pe cale sa nacă alții vor fi morți și-ngropați probabil că numai tu ai fi în stare să rămâi pur și simplu aceeași la fel de departe 3. am ajuns la concluzia că vreau să scriu texte care să îi determine pe prietenii mei să vină la mine cu o sticlă de Jack Daniels texte care să facă telefonul să sune obscen la ore indecente la celălalt capăt al firului vreau să te aud povestind cum imi tot repeți câte un vers până îți rămâne blocat în cap zile la rând vocea ta să taie calmă întunericul până la mine să mă sufoce să mă rasucescă încet în propria piele și să mă simt deodată ca și cum aș zvâcni în interiorul unui pantof nou vocea ta micuță să repete continuu cuvintele acelea care au trecut prin tine sau care ți-au rămas înfipte în cap gloanțe nu altfel 4. între 23.20 p.m. si 4.44 a.m m-am simțit ca la sfârșitul unei sticle de vin băută de unul singur am stat gol și urât și lipsit de sens aplecat peste tastatură impotent 5. rândurile acestea sunt în mare parte scrise la un calculator Dell și între mine și ele e un gol prin care trec sporadic cutii de bere cani de cafea și speranța că la sfârșitul următorului vers voi avea o revelație voi descoperi america my america voi ști exact ce e cu amărâta asta de zbatere a tâmplelor cu neliniștea și frica toate acele senzații fragmentate inegal în mine voi ști totul despre nebunia care izbeste literele de ecran precum pasările în geamurile unor zgârie nori 6. după o sticlă de vin + 8 țigări și mai multe încercări m-a învăluit brusc senzația că tocmai aș fi înțeles câte ceva despre chimia lucrurilor despre viață și moarte despre acel lucru care nu vine care nu se întâmplă și care nu pulsează acel lucru care nu satisface niciodată dar este mereu așteptat și nu cred că e doar o întâmplare faptul că totul a avut loc în timp ce aerul din jurul meu a devenit neted iar prin porii tâmplelor au trecut unele firișoare de transpirație s-au strâns și s-au răcit acolo în spațiul acela îngust și întunecat dintre pumni și frunte **** *********** VII. duminicile insignifiante de aici 1. mă tot uit la toate lucrurile care mi se intâmplă ca la o emisiune proastă de o săptămână m-am întors în aici și încă mă las încă lovit de tot felul de dezastre mărunte de dincolo de o săptămână mă simt incapabil să mă mulez peste spațiul pe care îl numeam odată casă lumea se rostogolește anormal în golul din spatele ochilor rămășițele tuturor eșecurilor stau de o săptămână cu piciorul peste pieptul meu mă țintuiesc în neimplicare 2. și nici acum nu fac nimic dar e duminică dimineața și e ora aceea neclară din fiecare duminică când în partea asta de lume e intr-un fel liniște deși de undeva de la un TV se aude slujba iar pe stradă copiii de râd fiindcă „se dă Dumnezeu la televizor” fumez în balcon și mă gândesc că niciodată nu e ceva real la televizor în toată decăderea aceasta nici nu poate fi ceva real n-am văzut niciodată lucruri reale sau oamenii reali la televizor nimic despre urmanov, komartin, țupa sau mat singurii pe care i-aș accepta acum aici lângă mine în cușca aceasta nimic real la televizor și nimic real în afara lui nici măcar absența ta nu e reală nici măcar atât 3. așa poate începe totul: cu senzația că până și tu ești contrafăcut într-un băiețel încruntat care umblă pe tărâmul celor liberi și nu-și poate cumpăra libertatea totul începe cu țigara care se fumează singură între degetele tale într-o duminică dimineața și cafeaua care zace neatinsă pe masă cu orele dimineții pălind spre griul unei alte zile insuportabile începe cu neputința ta de a-ți controla neputința și golul care se lărgește mereu în tine |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy