mă bucuram cu nerușinare
privindu-mi cuvintele de dragoste
cum dispar mistuite înspre cerul gurii ei
năluci înfruntând răsăritul

ea se vopsea în culorile plăcerii
iubirea noastra e un fel de război
îmi spunea pictând păsări de mare
pe scutul ce-mi ascunde sufletul
într-un aer cu gust otrăvit

el se întreba cât de departe o poate urma
îi făcea semne cu mâinile strânse ghioc
ca o fiară ce-și ține sărutul în gheare
cu degetele îi schița zâmbetul peste buze

în jur se făcea dintr-o dată sfârșit
sunetul brățărilor tale mi se prăbușea
peste urme ca un demon apter