sunt încă pe drumul
ce duce spre mine
și harta e ferfeniță
deja
deși cu imensă grijă
am împăturit-o la loc
ori de câte ori
am privit-o;

nu cred să mă fi rătăcit...
am urmat calea roz,
însemnată pe hartă
cu linia aceea punctată...
nu m-am abătut de la ea
decât atunci
când am ajuns
la puntea de peste iluzii...
care părea șubredă,
dar am revenit repede
la drumul bătătorit;
l-am recunoscut imediat
după mulțimea de reguli
afișate de-a lungul lui.

poate asta m-a încetinit:
nu numai că le-am citit
pe toate
dar le-am și urmat
și-acum
sunt încă pe drumul
ce duce spre mine...

sunt încă pe drum...