trec printre palisade după chipul și asemănarea
unui om despicat
liniște și pastă în interval
curent electric prin șira spinării
alt val cu alunecări domolite pe catranul sec
al tălpilor de om
sub ele lucruri prea mărunte
strânse-n fiole pe care nu le poți ignora
calc până când îmi simt spada fragilă
pătrunzând palisadele
dezosarea și zgomotul produs schimbă modul
în care mă izolez
mă ating de clădiri care nu există și sunt atins
de isteria
subcutanării continue

cresc pe piele după putrezirea constantă
pustule în care-i văd pe ceilalți
mi se cere cuplarea pe statuie actul de eroism taluzat
cu metale
și eros
moartea gradelor insignifiante din noi
toți
(mâinile mele pline de sânge plutesc pe suprafața
aerului
aerul
cuprins de limita lăuntrică a crimei)

există o narcoză ce strigă
degete înfipte în ea ca într-un viol la amiază
curg nesigur
lumini pe terasele palisadelor
nivele odihnitoare
mișcând
rețeaua severă a victimelor
androgine

secreția lividă a stărilor mele minore
în plasele din ceilalți
scoase la mal