tu fugi mereu din cuvintele mele
în iubire ca dintr-o cameră de închiriat
în alta asemeni sălbăticiunii sacre
ce știe ucide

strigătul aerului
frântură de psalm rostogolit
de pe buzele tale

însetată beau

tot mai ușoară de-atâta lumină
mă împart egal
tuturor lucrurilor