te voi scoate din mine să vezi cerul să vezi ce văd eu
de parcă de ani întregi de când închisă îți povestesc
nu s-ar fi întâmplat decât rare ruperi de nori
dar azi e senin
te întinzi sub păsările țintuite
să te întinzi și să rotunjești cu mâna
să mă rotunjești
un vierme de humă

nu-ți mai spun nimic ghimpii palmei doar îi trec peste ochi
să-ți curăț pielița de salină
fondul afecțiunilor crescut
ca o bovină ai coarnele spre interior
atât de naivă încât să crezi că e senin doar din întâmplare

spațiul din mine nu era la fel înstelat

timp și întuneric
în asta cred
cu înverșunare

în timpul tău crescut firesc
în sticle numerotate cu degete febrile și tăiate precum cele ale
hoților de diamante

în întunericul din corpul pe care l-am îmbrăcat
împins
scindat
la timp

dar te voi scoate din mine și sub cerul gol vom
extrage rădăcinile
sub fum și masa de seară vom privi
cum poveștile spuse înăluntru ca o mână
de cenușă
se risipesc