Mă confesez ție foaie albă
preot al însângerărilor lăuntrice
conștient că vei duce zvonul
mai departe
spre alte foi zbârcite
de deznădejde
perforate de lacrimi acide
în pântecul moale și alb
al iubitei
ca un aluat de nori carnali
mi-am așezat îngerul iubirii
mi-am trimis îndoielile
în surghiun
psihicul e-o coardă întinsă
pe care cuțitul ruginit și ros
al bănuielii
încearcă s-o taie
încleștarea dintre luciditate
ce zgârâie mintea cu umbre
de observații acute
și patima scrâșnind suferința
incinerează credința
în rostul iubirii
în mine scâncește puritatea
maltratată cu cruzime
de ceea ce nu se vede
dar se intuiește
am adunat în mine
toți câinii lumii care scheaună
toate fulgerele
toate ploile torențiale
toate pustiurile aride
toți ghețarii
arșiță și îngheț în același timp
toată nemernicia lumii
pentru a îneca imaginea ta
cu înverșunare
am scormonit
printre amintirile-mumii
pentru a scoate la suprafață
alți ochi altă față alt păr alt surâs
însă imaginea ta
e un strigoi
care mă bântuie.