Înțelesurile umblă după noi, cum umblă cățeii după omul jucăuș.
iar atunci când o femeie se ridică deasupra lunii ei
și îți prinde mijlocul, ținându-te, strâns, între coapse, cuceritor,
iar tu îi înfăptuiești voința răspicat,
atunci existența lui Dumnezeu se complică puțin în inima ta...
să nu uiți că sămânța pe care ți-o cere,
cu suflări de moarte, este însăși parte din inima și din lacrima Lui.


Dumnezeu ar vrea să-ți îmbrățișeze sufletul atunci,
dar tu i-ai pironit în cruce mâinile pe trupul tău.
să mă credeți, rugina se prelinge pe mine
ca pe o poartă nedeschisă de mult.
până mă vor face corabie, aș vrea să mai scârțâi.


lumea este acum întoarsă în mine, salvator, ezitant.
din acest motiv o pot și stăpâni,
dinamizat din întâmplare în întâmplare.