nimic nou în această lume
nimic să pot scrie fără contur negru

oamenii își lipesc perfect etichete
au prestanța unui făuritor de cetăți
fiecare își ascunde adevărul în alt loc
după cum îi este dată spaima sau durerea

el stă înalt și simplu în același solstițiu
îmi amintesc alte vieți despre el alte morți
dintr-o realitate stranie
mai aproape de epiderma pământului

venit pentru mine așa temeinic
mă întreb de ce mă privește de parcă aș avea
inima tăiată
nu nu curge lumină nici măcar în ziua dintâi

el îmi desprinde noaptea oameni din ochi
să pot exista
fără sentimentul crud al neîntoarcerii