înainte de toate
zorii îți desenează chipul în lumina difuză a zilei
curcubeu de culori se reflectă peste veșmintele de sărbătoare
așternute peste simțurile făpturii
cu roșu e surpriza ce se înghesuie
sub buzunarul de la piept
strecurată în trupul firav
în fiecare dimineață
mîinile tale pierd șirul zilelor și dansează
peste privirile întrebătoare
pe o muzică difuzată în surdină
prea des peste fântânile fără fund
dragostea te caută în urma lăsată peste albul cearșafurilor
ochii tăi privesc doar spre efemerul
de dincolo de cuvinte
construiești ziduri de aburi
pietrelor le dai trup comun
înveșmântându-le în poeme
tocmai acum îți place să privești
răsucind mereu chipul necunoscutului luminat pe jumătate
orice lucru te respiră
buzele mereu însetate de înțelesul sângelui
își doresc o fâșie de realitate