Mirosim a vară,
Tu ceva mai verde,
Cu un fel destoinic de a mă iubi,
Eu smulg dimineața zarul care pierde
Și-l arunc in iaduri
Cu dragoni zglobii,
Mirosim ca vremea, veacuri siameze,
Tu, mai curcubee, eu, cu ani bisecți,
Iau la trântă ceața și pun pioneze,
Ploii
Și dau lauri primilor prefecți
Ai cetății noastre fără cărămidă,
Ridicată-n miezul gândului de dor,
Mirosim a toamnă,
Nu a aguridă,
Tu, floare de stâncă,
Eu, cuib de condor.