Petale de metal

Când ploaia de oțel
adună în orele ce trec petale de metal
simt cum mă scurg în lacrima de cositor
când picăturile de plumb se răsucesc în cadranul tinereții
și când din clipele de bronz
se scurge încet cocleala
mă simt precum sămânța de mercur
ce nu-și găsește locul
monezile de argint le simt cum se topesc în palmă
și cum încet se scurg în ridurile vieții
sub cearcăne de fontă s-a adunat trecutul
dar scuzele din aluminiu gravează azi prezentul
unde secundele de nichelină
se adună în bobine
în timp ce într-un gând acidulat
se adună întrebările de crom
dorința de aramă coclită
adoarme în cuibarul vântului

copyright by Petre P.Bucinschi