Și ai venit
din nu știu care clipă
ca un poem
râzând
pus pe risipă...

Și mi te-ai dus
cu toată veșnicia
lăsându-mă
cuminte
la braț
cu nebunia...

Și lângă
spațiul ăsta
tăiat
frumos în două
am împietrit
lumina
în boabe
gri de rouă...