se făcea că spuneam povești cu îngeri uituci
cu marginea roșie a buzelor. povești cu feți-frumoși
îmbătrâniți plângându-și neființa la colțul basmului
răpit
de șarpele metamorfozat în cravată înflorată
- rotund vizibil cerc real -
în ștreang înnodat la capătul stelelor

spuneam povești pruncilor de pietre adormiți la
marginea patului neînveliți cu pătura imaginară a curcubeului

pruncii -
firimituri de semințe gata să topească gratiile
coliviei gata să-L resusciteze apți să opereze tumorile
cerului

se făcea că spuneam povești cu marginea roșie a
buzelor sângerânde
era pe vremea cănd nu-mi simțeam vocea răgușită ca un
fierăstrău ruginit
pe vremea când cercul suficient sieși încolăcit în jurul
gâtului meu nu smulgea frânturi de cuvinte
nu-mi ucidea vocalele secundele...